Dicționare ale limbii române
imburá, pers. 3 sg. imbúră, vb. I (reg.) a acoperi ceva cu ceață sau cu bură (brumă).
îmburéz v. tr. Umplu de bură saŭ de pulbere fină.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
imbura dex
Intrare: imbura
imbura
verb
grupa I
conjugarea I
Intrare: îmbura
îmbura