Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru imbrohor

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.
IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.
IMBROHÓR, imbrohori, s. m. (Turcism învechit) Persoană trimisă de sultan în țările noastre, cu misiunea de a detrona un domn sau de a înscăuna un domn nou. Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256. Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211.
imbrohór s. m., pl. imbrohóri
imbrohór s. m., pl. imbrohóri
imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv.
imbrohor m. od. comisul împărătesc care era trimis în țările române cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domn și să dea învestitura noului numit: Sultanul din foișor deie semn lui imbrohor POP. [Turc. IMBROHOR, lit. căpetenia grajdului].
imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable.

Imbrohor dex online | sinonim

Imbrohor definitie

Intrare: imbrohor
imbrohor substantiv masculin