IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din fr. imbrifuge.

IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din fr. imbrifuge.

imbrifúg adj. m., pl. imbrifúgi; f. imbrifúgă, pl. imbrifúge

imbrifúg adj. m., pl. imbrifúgi; f. sg. imbrifúgă, pl. imbrifúge

IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge].

IMBRIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu poate fi pătruns de ploaie. (< fr. imbrifuge)

IMBRI- „ploaie”. ◊ L. imbrex „olan, țiglă” > fr. imbri- > rom. imbri-. □ ~fug (v. -fug), adj., (despre materiale) care nu poate fi pătruns de ploaie.