IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.

IMBRICÁT, -Ă, imbricați, -te, adj. Suprapus parțial ca șindrilele, țiglele sau solzii de pește. – Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.

IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.

IMBRICÁT, -Ă, imbricați, -te, adj. Suprapus parțial ca șindrilele, țiglele sau solzii de pește. – Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.

imbricát adj. m., pl. imbricáți; f. imbricátă, pl. imbricáte

imbricá vb., ind. prez. 1 sg. imbríc/imbrichéz, 3 sg. și pl. imbrícă/imbricheáză

imbricát adj. m., pl. imbricáți; f. sg. imbricátă, pl. imbricáte

IMBRICÁT, -Ă adj. Îmbucat, suprapus parțial (ca șindrilele, țiglele). ♦ (Bot.; despre organe sau părți ale plantei) Care sunt dispuse ca țiglele de pe acoperișul caselor. [Cf. fr. imbriqué, lat. imbricatus < imbrex – țiglă].

IMBRICÁ vb. tr. a suprapune ceva parțial, în genul solzilor de pește, al țiglelor sau șindrilelor de pe un acoperiș. (< fr. imbriquer, lat. imbricare)

*imbricat, -ă adj. (lat. imbricatus, d. imbrico, -áre, acoper cu olane, imbrex, olană, imber, ploaĭe răpede). Acoperit cu olane orĭ cu solzĭ.

structură imbricată (engl.= imbricate structure),