Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru imbricat

IMBRIC├ü, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune par╚Ťial, asemenea solzilor de pe╚Öte, ╚Ťiglele sau ╚Öindrilele de pe un acoperi╚Ö. ÔÇô Din fr. imbriquer.
IMBRIC├üT, -─é, imbrica╚Ťi, -te, adj. Suprapus par╚Ťial ca ╚Öindrilele, ╚Ťiglele sau solzii de pe╚Öte. ÔÇô Din fr. imbriqu├ę, lat. imbricatus.
IMBRIC├ü, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune par╚Ťial, asemenea solzilor de pe╚Öte, ╚Ťiglele sau ╚Öindrilele de pe un acoperi╚Ö. ÔÇô Din fr. imbriquer.
IMBRIC├üT, -─é, imbrica╚Ťi, -te, adj. Suprapus par╚Ťial ca ╚Öindrilele, ╚Ťiglele sau solzii de pe╚Öte. ÔÇô Din fr. imbriqu├ę, lat. imbricatus.
imbric├ít adj. m., pl. imbric├í╚Ťi; f. imbric├ít─â, pl. imbric├íte
imbric├í vb., ind. prez. 1 sg. imbr├şc/imbrich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. imbr├şc─â/imbriche├íz─â
imbric├ít adj. m., pl. imbric├í╚Ťi; f. sg. imbric├ít─â, pl. imbric├íte
IMBRIC├üT, -─é adj. ├Ämbucat, suprapus par╚Ťial (ca ╚Öindrilele, ╚Ťiglele). ÔÖŽ (Bot.; despre organe sau p─âr╚Ťi ale plantei) Care sunt dispuse ca ╚Ťiglele de pe acoperi╚Öul caselor. [Cf. fr. imbriqu├ę, lat. imbricatus < imbrex ÔÇô ╚Ťigl─â].
IMBRIC├ü vb. tr. a suprapune ceva par╚Ťial, ├«n genul solzilor de pe╚Öte, al ╚Ťiglelor sau ╚Öindrilelor de pe un acoperi╚Ö. (< fr. imbriquer, lat. imbricare)
*imbricat, -─â adj. (lat. imbricatus, d. imbrico, -├íre, acoper cu olane, imbrex, olan─â, imber, ploa─şe r─âpede). Acoperit cu olane or─ş cu solz─ş.
structur─â imbricat─â (engl.= imbricate structure),

Imbricat dex online | sinonim

Imbricat definitie

Intrare: imbrica
imbrica verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imbricat
imbricat adjectiv