imbold definitie

2 intrări

12 definiții pentru imbold

IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).
IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).
IMBÓLD, imbolduri, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a primi») Îndemn, stimulent, impuls. Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. – Variantă: (nerecomandabil) îmbóld (TOMA, C. V. 119) s. n.
ÎMBÓLD s. n. v. imbold.
imbóld s. n., pl. imbólduri
imbóld s. n., pl. imbólduri
IMBÓLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)
IMBÓLD ~uri n. Factor (intern sau extern) care îndeamnă la o acțiune; impuls; îndemn; stimulent. /v. a îmboldi
*imbóld, V. îmbold.
îmbóld n., pl. urĭ. Îmboldire, bold, îndemn, stimul, impuls. – Fals imbold (după impuls).
IMBOLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)
imbold Dicționarele noastre mai vechi nu inserează cuvîntul, primul care îl dă este CADE, sub forma îmbold, atestat la Basarabescu (fără indicația precisă). Este explicat just, ca derivat regresiv de la îmboldi, iar Scriban, care inserează tot forma îmbold, adaugă „fals imbold, după impuls”. Cred că explicația e justă (deși rădăcinile celor două cuvinte nu au nimic comun), dar nu suficientă. În primul rînd constat că astăzi forma cu i- este generală; în al doilea rînd ar trebui adăugat că există tendința de a înlocui pe în- cu in-, ce e drept în neologisme (incasa pentru încasa, intreprindere pentru întreprindere; vezi și intrepozite). Imbold nu e simțit ca un cuvînt tradițional, pentru că nu e întrebuințat în limbajul familiar, de aceea se pronunță cu i-.

imbold dex

Intrare: imbold
imbold substantiv neutru
Intrare: îmbold
îmbold