IMBLOCÁȚIE s. f. Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre, în mijlocul unui câmp. – Din fr. imblocation.

IMBLOCÁȚIE, imblocații, s. f. Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre, în mijlocul unui câmp. – Din fr. imblocation.

!imblocáție (-ți-e) s. f., art. imblocáția (-ți-a), g.-d. art. imblocáției

imblocáție s. f. (sil. -ți-e), art. imblocáția (sil. -ți-a), g.-d. art. imblocáției; pl. imblocáții, art. imblocáțiile (sil. -ți-i-)

IMBLOCÁȚIE s.f. Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre în mijlocul unui câmp. [Gen. -iei. / < fr. imblocation].

IMBLOCÁȚIE s. f. mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperire cu pământ și cu pietre în mijlocul unui câmp. (< fr. imblocation)