IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition.

IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition.

imbibíție (-ți-e) s. f., art. imbibíția (-ți-a), g.-d. imbibíții, art. imbibíției

imbibíție s. f. (sil. -ți-e), art. imbibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. imbibíției, pl. imbibíții

IMBIBÍȚIE s.f. (Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. imbibition].

IMBIBÍȚIE s. f. 1. îmbibare cu un lichid. 2. pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. (< fr. imbibition, lat. imbibitio)