IMBÉRB, imberbi, adj. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

IMBÉRB, imberbi, adj. m. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

IMBÉRB, imberbi, adj. m. Căruia nu i-a răsărit încă barba; fără barbă, tînăr. La aceste academii de științi a zînei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas. EMINESCU, O. I 140. ◊ (Substantivat) Jak Măgură, un imberb deșirat... era reporter la o gazetă din Brăila. BART, E. 149.

imbérb (livr.) adj. m., pl. imbérbi; f. imbérbă, pl. imbérbe

imbérb adj. m., pl. imbérbi; f. sg. imbérbă, pl. imbérbe

IMBÉRB adj., s.m. (Tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. [< fr., it. imberbe, cf. lat. imberbis].

IMBÉRB adj., s. m. (tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. (< fr. imberbe, lat. imberbis)

IMBÉRB ~i adj. 1) Care (încă) nu are barbă; fără barbă. 2) fig. Care este foarte tânăr; fără experiență. /<fr. imberbe, lat. imberbis

imberb a. 1. care n’are încă barbă, spân. 2. (ironic) prea tânăr.

*imbérb, -ă adj. (lat. imberbis și imberbus, d. in-, ne, și barba, barbă). Fără barbă. Fig. Iron. Prea tînăr. V. spîn.