IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci, a (se) idiotiza. – Imbecil + suf. -iza.

IMBECILIZÁRE, imbecilizări, s. f. Acțiunea de a (se) imbeciliza și rezultatul ei. – V. imbeciliza.

IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci, a (se) idiotiza. – Imbecil + suf. -iza.

IMBECILIZÁRE, imbecilizări, s. f. Acțiunea de a (se) imbeciliza și rezultatul ei. – V. imbeciliza.

IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de imbecilitate.

imbecilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imbecilizeáză

imbecilizáre s. f., g.-d. art. imbecilizắrii; pl. imbecilizắri

imbecilizá vb., ind. prez. 1 sg. imbecilizéz, 3 sg. și pl. imbecilizeáză

imbecilizáre s. f., g.-d. art. imbecilizării; pl. imbecilizări

IMBECILIZÁ vb. v. idiotiza.

IMBECILIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Cf. fr. imbécilliser].

IMBECILIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imbeciliza. [< imbeciliza].

IMBECILIZÁ vb. tr., refl. a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. (< fr. imbécilliser)

A IMBECILIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se imbecilizeze; a îndobitoci; a cretiniza; a idiotiza. /imbecil + suf. ~iza

A SE IMBECILIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imbecil; a pierde capacitățile mintale; a se îndobitoci; a se cretiniza; a se idiotiza. / imbecil + suf. ~iza

IMBECILIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioți, a (se) prosti, a (se) tîmpi.