Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru imbecilizare

IMBECILIZ├ü, imbecilizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A aduce sau a ajunge ├«n stare de imbecilitate; a (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci, a (se) idiotiza. ÔÇô Imbecil + suf. -iza.
IMBECILIZ├üRE, imbeciliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) imbeciliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imbeciliza.
IMBECILIZ├ü, imbecilizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A aduce sau a ajunge ├«n stare de imbecilitate; a (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci, a (se) idiotiza. ÔÇô Imbecil + suf. -iza.
IMBECILIZ├üRE, imbeciliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) imbeciliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. imbeciliza.
IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de imbecilitate.
imbecilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imbecilizeáză
imbecilizáre s. f., g.-d. art. imbecilizắrii; pl. imbecilizắri
imbeciliz├í vb., ind. prez. 1 sg. imbeciliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. imbecilize├íz─â
imbecilizáre s. f., g.-d. art. imbecilizării; pl. imbecilizări
IMBECILIZÁ vb. v. idiotiza.
IMBECILIZ├ü vb. I. tr., refl. A (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci. [Cf. fr. imb├ęcilliser].
IMBECILIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) imbeciliza. [< imbeciliza].
IMBECILIZ├ü vb. tr., refl. a (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci. (< fr. imb├ęcilliser)
A IMBECILIZ├ü ~├ęz tranz. (persoane) A face s─â se imbecilizeze; a ├«ndobitoci; a cretiniza; a idiotiza. /imbecil + suf. ~iza
A SE IMBECILIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni imbecil; a pierde capacit─â╚Ťile mintale; a se ├«ndobitoci; a se cretiniza; a se idiotiza. / imbecil + suf. ~iza
IMBECILIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idio╚Ťi, a (se) prosti, a (se) t├«mpi.

Imbecilizare dex online | sinonim

Imbecilizare definitie

Intrare: imbeciliza
imbeciliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imbecilizare
imbecilizare substantiv feminin