imaterializare definitie

12 definiții pentru imaterializare

IMATERIALIZÁ, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.
IMATERIALIZÁRE, imaterializări, s. f. Acțiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.
IMATERIALIZÁ, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.
IMATERIALIZÁRE, imaterializări, s. f. Acțiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.
imaterializá vb., ind. prez. 1 sg. imaterializéz, 3 sg. și pl. imaterializeáză
imaterializáre s. f., g.-d. art. imaterializării
IMATERIALIZÁ vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialiser].
IMATERIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a se imaterializa; pierdere a materialității, a caracterului material; aneantizare. [Pron. -ri-a-. / < imaterializa].
IMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immatérialiser)
A IMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se imaterializeze. /<fr. immatérialiser
A SE IMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imaterial. /<fr. immatérialiser
*imaterializéz v. tr. (d. imaterial). Fac imaterial pin cugetare saŭ raționament.

imaterializare dex

Intrare: imaterializa
imaterializa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imaterializare
imaterializare substantiv feminin