Dic»õionare ale limbii rom√Ęne

12 defini»õii pentru imaterializare

IMATERIALIZ√Ā, imaterializez, vb. I. Tranz. »ôi refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] ‚Äď Din fr. immat√©rialiser.
IMATERIALIZ√ĀRE, imaterializńÉri, s. f. Ac»õiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] ‚Äď V. imaterializa.
IMATERIALIZ√Ā, imaterializez, vb. I. Tranz. »ôi refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] ‚Äď Din fr. immat√©rialiser.
IMATERIALIZ√ĀRE, imaterializńÉri, s. f. Ac»õiunea de a (se) imaterializa. [Pr.: -ri-a-] ‚Äď V. imaterializa.
imaterializ√° vb., ind. prez. 1 sg. imaterializ√©z, 3 sg. »ôi pl. imaterialize√°zńÉ
imaterializ√°re s. f., g.-d. art. imaterializńÉrii
IMATERIALIZ√Ā vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immat√©rialiser].
IMATERIALIZ√ĀRE s.f. Ac»õiunea de a se imaterializa; pierdere a materialitńÉ»õii, a caracterului material; aneantizare. [Pron. -ri-a-. / < imaterializa].
IMATERIALIZ√Ā vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immat√©rialiser)
A IMATERIALIZ√Ā ~√©z tranz. A face sńÉ se imaterializeze. /<fr. immat√©rialiser
A SE IMATERIALIZ√Ā mńÉ ~√©z intranz. A deveni imaterial. /<fr. immat√©rialiser
*imaterializ√©z v. tr. (d. imaterial). Fac imaterial pin cugetare saŇ≠ ra»õionament.

Imaterializare dex online | sinonim

Imaterializare definitie

Intrare: imaterializa
imaterializa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imaterializare
imaterializare substantiv feminin