IMATERIALITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialité.

IMATERIALITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialité.

IMATERIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este imaterial. - Pronunțat: -ri-a-.

imaterialitáte (-ri-a-) s. f., g.-d. art. imaterialitắții

imaterialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. imaterialității

IMATERIALITÁTE s. v. idealitate.

Imaterialitate ≠ materialitate

IMATERIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialité].

IMATERIALITÁTE s. f. calitate a ceea ce este imaterial. (< fr. immatérialité)

IMATERIALITÁTE f. 1) Caracter imaterial. 2) Stare imaterială. /<lat. immaterialitas, ~atis, fr. immatérialité

imaterialitate f. caracterul și starea celui imaterial: imaterialitatea sufletului.

imaterialitáte f. (d. imaterial). Calitatea de a nu fi material.

IMATERIALITATE s. idealitate, spiritualitate.