imaterial definitie

13 definiții pentru imaterial

IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis.
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis.
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință, care nu este format din materie; nematerial, spiritual; p. ext. lipsit de consistență, de formă precisă. Neobosiți de cale umblau cei trei tovarăși... Pluteau pe punți înguste, se străvedeau în ape, Mai albi și mai eterici, imateriali aproape. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34. – Pronunțat: -ri-al.
imateriál (-ri-al) adj. m., pl. imateriáli; f. imateriálă, pl. imateriále
imateriál adj. m. material
IMATERIÁL adj. 1. v. ideal. 2. impalpabil. (Ceva aproape ~.) 3. v. sufletesc. 4. nematerial, nepământean, nepământesc, supranatural.
Imaterial ≠ material
IMATERIÁL, -Ă adj. Existent numai în conștiință; spiritual, nematerial; (p. ext.) fără consistență, fără formă precisă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immatériel, it. immateriale].
IMATERIÁL, -Ă adj. existent numai în conștiință; spiritual. ◊ fără consistență, fără formă precisă; impalpabil. (< fr. immatériel, lat. immaterialis)
IMATERIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are natură materială; existent numai în conștiință; nematerial; spiritual; ideal. 2) Care nu are o formă precisă; fără contur. [Sil. -ri-al] /<lat. immaterialis, fr. immatériel
imaterial a. care nu e unit cu materia: D-zeu e imaterial.
*imateriál, -ă adj. (lat. immaterialis). Care nu e material (ca sufletu și Dumnezeŭ). Adv. În mod imaterial.
IMATERIAL adj. 1. ideal, spiritual. (Elemente materiale și ~.) 2. impalpabil. 3. nematerial, spiritual, sufletesc. 4. nematerial, nepămîntean, nepămîntesc, supranatural.

imaterial dex

Intrare: imaterial
imaterial adjectiv