imanență definitie

10 definiții pentru imanență

IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.
IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.
IMANÉNȚĂ s. f. Stare a ceea ce este imanent.
imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe
imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe
IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].
IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)
IMANÉNȚĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence
imanență f. starea celor imanente.
*imanénță f., pl. e (lat. immanentia). Starea lucruluĭ imanent.

imanență dex

Intrare: imanență
imanență substantiv feminin