iman definitie

13 definiții pentru iman

IMÁM, imami, s. m. 1. (În islamul sunnit) Recitator în cadrul rugăciunii colective. ♦ Conducător spiritual al unei școli. 2. (În islamul șiit) Căpetenia comunității, fiind moștenitor al substanței divine, care-l face infailibil. [Var.: imán s. m.] – Din tc. imam.
IMÁN s. m. v. imam.
IMÁM, imami, s. m. 1. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. 2. Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii). [Var.: imán s. m.] – Din tc. imam.[1]
IMÁN s. m. v. imam.
IMÁM, imami, s. m. Șef religios la musulmani, preot care administrează o moschee, pronunță rugăciunile etc. Porunci de ieși ulemalele (vlădicii) și imamii cu toți hogii și derviștii. ISPIRESCU, M. V. 32. Demult imamul din minare cîntase. ALECSANDRI, P. I 238. - Variantă: imán (CARAGIALE, O. III 65) s. m.
IMÁN s. m. v. imam.
imám s. m., pl. imámi
imám s. m., pl. imámi
imám (imámi), s. m. – Preot musulman. – Var. iman. Mr. imam, megl. iman. Tc. iman (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 925). Sec. XIX. Sec. XVIII.
IMÁM ~i m. 1) Șef suprem religios, politic și militar al unui stat feudal arab. 2) Conducător al rugăciunii colective într-o moschee; preot mahomedan. /<turc. imam
imam m. preot mahomedan: acum de mult imamul din minarè cântase AL. [Turc. IMAMÈ].
imán și imám m. (turc. ar. imam). Preut care recitează rugăcĭunile în geamie. V. hoge.
IMAM (IMAN) (cuv. arab însemnând „model”, „călăuză”, „reprezentant”) 1. (La sunniți) Conducătorul spiritual și temporal al comunității religioase, califul. 2. (La șiiți) Conducătorul dinastic al comunității religioase, polul ierarhiei spirituale. 3. (La sunniți) Titlu onorific dat unui cunoscut autor religios. 4. (În general) Conducătorul rugăciunii comune.

iman dex

Intrare: imam
iman
imam substantiv masculin