IMAGOLOGÍE s. f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. – Din fr. imagologie.

IMAGOLOGÍE s. f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. – Din fr. imagologie.

*imagologíe s. f., art. imagología, g.-d. imagologíi, art. imagologíei

imagologíe s. f., g.-d. art. imagologíei

IMAGOLOGÍE s.f. Ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele și le fac despre ele însele și despre alte popoare. [Gen. -iei. / cf. fr. imagologie].

IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie)

imagologíe s. f. Ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele sau grupurile sociale și le fac despre ele înseși și despre alte popoare ◊ „Studiul de imagologie al prof. K. Heitmann este o premieră între aparițiile de la noi.” R.l. 11 X 95 p. 2. ◊ „[...] imagologia e o disciplină plină de învățături și se practică tot mai des.” R.lit. 39/95 p. 3. ◊ „Este la modă imagologia” R.lit. 45/96 p.3 (din fr. imagologie; DN3, DEX-S)

IMAGO- „imagine, reprezentare”. ◊ L. imago „chip, imagine” > fr. imago- > rom. imago-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul reprezentărilor pe care grupurile etnice și le fac reciproc.