IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui ceva; p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr. imaginer, lat. imaginari.

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.

IMAGINÁRE, imaginări, s. f. (Rar) Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. – V. imagina.

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui ceva; p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr. imaginer, lat. imaginari.

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.

IMAGINÁRE, imaginări, s. f. (Rar) Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. – V. imagina.

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui, a-și reprezenta ceva, a făuri în imaginație; a inventa, a născoci. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Imaginase un mic roman. Se gîndea chiar să-l scrie. C. PETRESCU, C. V. 47. Jignită de soțul Elenei, Zoe imaginează o răzbunare. BOLINTINEANU, O. 430. ◊ Refl. (Cu pronumele în dativ) Nu pot să-mi imaginez unde se va așeza chipul tatei. SAHIA, N. 49.

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație, care nu este real; închipuit, fictiv, născocit, plăsmuit. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. Eu vorbesc d-o țeară De tot imaginară. ALEXANDRESCU, M. 383. 2. (Mat. despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ.

imaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 imagineáză

imaginár1 adj. m., pl. imaginári; f. imagináră, pl. imagináre

*imaginár2 s. n.

imagináre (rar) s. f., g.-d. art. imaginắrii; pl. imaginắri

imaginá vb., ind. prez. 1 sg. imaginéz, 3 sg. și pl. imagineáză

imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre

imagináre s. f., g.-d. art. imaginării; pl. imaginări

IMAGINÁ vb. 1. a-și închipui, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. v. aștepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui. 7. v. înfățișa. 8. v. ilustra.

IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.

IMAGINÁRE s. v. inventare.

Imaginar ≠ real

IMAGINÁ vb. I. tr. A-și închipui ceva. ♦ A inventa, a crea. [< fr. imaginer, it. immaginare, cf. lat. imaginari].

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].

IMAGINÁRE s.f. Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. [< imagina].

IMAGINÁ vb. tr. a-și închipui ceva. ◊ a concepe, a inventa. (< fr. imaginer, lat. imaginari)

IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)

A IMAGINÁ ~éz tranz. (construit cu un pronume în dativ) A-și reprezenta în gând; a-și închipui. /<fr. imaginer, lat. imaginari

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius

imaginà v. 1. a închipui, a-și reprezenta în spirit, a crea prin cugetare; 2. a crede fără cuvânt: își imaginează că e persecutat.

imaginar a. care nu există decât în imaginațiune: boală imaginară.

*imaginár, -ă adj. (lat. imaginarius). Care nu există de cît în imagine, închipuit, inexistent: bolnav imaginar.

*imaginéz v. tr. (lat. imágino, -áre, oglindesc; imáginor, -ári, îmĭ imaginez). Închipuĭ, reprezent ceva în minte: îmĭ imaginez o casă. Pricep, ghicesc: îmĭ imaginez cum a fost întrecerea. Cred fără motiv: îmĭ imaginez că-s nenorocit. Inventez: imaginez o mașină.

IMAGINA vb. 1. a-și închipui, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. a (se) aștepta, a crede, a-și închipui. (Ce ți-ai ~ că ai să vezi?) 3. a crede, a-și închipui, a i se năzări, a i se părea, (înv. și pop.) a i se năluci. (Îți ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gîndi, a-și închipui, a vedea (Cum îți ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 6. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine și-ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 7. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, (înv.) a arăduce. (Decorul ~ o pădure.) 8. a ilustra, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...)

IMAGINAR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întîmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.)

IMAGINARE s. concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...)