IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui ceva; p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr. imaginer, lat. imaginari.

IMÁGINĂ s. f. v. imagine.

IMÁGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri. 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. ♦ Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui ceva; p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr. imaginer, lat. imaginari.

IMÁGINĂ, imagini, s. f. (Rar) v. imagine.

IMÁGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri. 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață, a unui tablou din natură etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. ♦ Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui, a-și reprezenta ceva, a făuri în imaginație; a inventa, a născoci. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Imaginase un mic roman. Se gîndea chiar să-l scrie. C. PETRESCU, C. V. 47. Jignită de soțul Elenei, Zoe imaginează o răzbunare. BOLINTINEANU, O. 430. ◊ Refl. (Cu pronumele în dativ) Nu pot să-mi imaginez unde se va așeza chipul tatei. SAHIA, N. 49.

IMÁGINĂ s. f. v. imagine.

IMÁGINE, imagini, s. f. 1. Reprezentare în mintea moastră a realității înconjurătoare, pe baza impresiilor primite prin simțuri; reproducerea unei percepții vizuale sau auditive; (rar) obiectele percepute prin simțuri. Deschizi larg ochii și încerci să păstrezi pentru totdeauna în adîncul lor imaginile care ți se perindă prin față. STANCU, U.R.S.S. 23. Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit?... Prea puțin. De ici, de colo, de imagine-o fășie, Vreo urmă de gîndire, ori un petec de hîrtie. EMINESCU, O. I 134. ◊ Fig. În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini Ce vor cădea cîndva, inerte, pe cîmpul alb al unei pagini. TOPÎRCEANU, M. 7. 2. Reproducere a unui obiect, formată din punctele de reunire ale razelor luminoase emanate de la un izvor de lumină și obținută cu ajutorul unui sistem optic. Păsări contopindu-se în luciul apei cu propria lor imagine. BOGZA, C. O. 39. ◊ Imagine reală = imagine în ale cărei puncte se intersectează însăși razele luminoase pornite de la obiect și care poate fi prinsă pe un ecran. Imagine virtuală = imagine în ale cărei puncte se intersectează numai prelungirile drepte ale razelor luminoase și care nu poate fi prinsă pe un ecran. 3. Reprezentare plastică a înfățișării unei ființe sau a unui obiect, a unei scene din viață, a unui tablou din natură etc. obținută prin fotografiere, desen, pictură, sculptură etc. Carte cu imagini. ▭ La Muzeul central «V. I. Lenin», se poate cunoaște, din documente și imagini, Istoria Partidului Comunist (bolșevic) din U.R.S.S. STANCU, U.R.S.S. 58. 4. Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, poezie, arte plastice etc. El s-a cutremurat nu de imaginea poetică ce-i serveam, ci de glasul meu deznădăjduit. SADOVEANU, A. L. 17. 5. (Mat.) Simbol. – Pl. și: imagine (ODOBESCU, S. III 60). – Variantă: imágină (TOPÎRCEANU, B. 82) s. f.

imaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 imagineáză

imágine s. f., art. imáginea, g.-d. art. imáginii; pl. imágini

imaginá vb., ind. prez. 1 sg. imaginéz, 3 sg. și pl. imagineáză

imágine s. f., art. imáginea, g.-d. art. imáginii; pl. imágini

IMAGINÁ vb. 1. a-și închipui, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. v. aștepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui. 7. v. înfățișa. 8. v. ilustra.

IMÁGINE s. 1. înfățișare, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) 2. imagine de reglaj v. miră. 3. v. chip. 4. v. reflectare. 5. figură, simbol. (O ~ reprezentând înțelepciunea.) 6. v. spectru. 7. v. aspect.

IMAGINÁ vb. I. tr. A-și închipui ceva. ♦ A inventa, a crea. [< fr. imaginer, it. immaginare, cf. lat. imaginari].

IMÁGINĂ s.f. v. imagine.

IMÁGINE s.f. 1. Formă de reprezentare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza senzațiilor dobândite cu ajutorul simțurilor. 2. Reprezentare a unui obiect obținută din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp și reflectate de altul. 3. Reprezentare plastică a unei ființe, a unui obiect etc. făcută prin fotografiere, prin desen etc. ♦ Reflectare artistică a unui obiect, a unui peisaj etc. făcută prin sunete, prin cuvinte, prin culori etc. 4. (Mat.) Simbol. [Pl. -ni, -ne, gen. -nii, var. imagină s.f. / < lat. imago, cf. it. immagine].

IMAGINÁ vb. tr. a-și închipui ceva. ◊ a concepe, a inventa. (< fr. imaginer, lat. imaginari)

IMÁGINE s. f. 1. reflectare în conștiință a realității înconjurătoare pe baza impresiilor dobândite prin simțuri. ◊ reprezentare vizuală sau auditivă. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistică a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul în care se întâlnesc razele de lumină izvorâte dintr-un punct sau prelungirile acestor raze după ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate în lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optică a scenei transmisă prin televiziune, așa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (după fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)

A IMAGINÁ ~éz tranz. (construit cu un pronume în dativ) A-și reprezenta în gând; a-și închipui. /<fr. imaginer, lat. imaginari

IMÁGINE ~i f. 1) Reflectare a unui obiect din realitatea obiectivă în conștiința omului în formă senzorială sau logico-abstractă. 2) Reprezentare plastică a unui obiect sau a unui tablou din realitate prin mijloace artistice. [G.-D. imaginii] /<lat. imago, ~inis, fr. image

imaginà v. 1. a închipui, a-și reprezenta în spirit, a crea prin cugetare; 2. a crede fără cuvânt: își imaginează că e persecutat.

imagine f. 1. chip, reprezentare prin pictură, sculptură, etc.; 2. mică stampă înfățișând un subiect religios sau altul; 3. asemănare: acest copil e imaginea tatălui său; 4. reprezentarea unui obiect în oglindă, hrană; 5. reprezentarea în spirit, idee; 6. metaforă ce redă o idee cu mai multă vioiciune prin sensibilizarea ei: dicțiune plină de imagini.

*imágine f. (lat. imágo, imáginis). Chip, icoană, figură executată pin desen, pictură, sculptură ș. a. Asemănare: a face un lucru după imaginea altuĭa. Simbol, figură: somnu e imaginea morțiĭ. Obĭect reflectat într’o oglindă, în apă. Reprezentarea obĭectelor în minte: imaginea acelor locurĭ mă urmărește continuŭ. Figură, metaforă pin care facĭ maĭ viĭ ideile dînd obĭectuluĭ o formă maĭ sensibilă, ca: un om bun ca pînea.

*imaginéz v. tr. (lat. imágino, -áre, oglindesc; imáginor, -ári, îmĭ imaginez). Închipuĭ, reprezent ceva în minte: îmĭ imaginez o casă. Pricep, ghicesc: îmĭ imaginez cum a fost întrecerea. Cred fără motiv: îmĭ imaginez că-s nenorocit. Inventez: imaginez o mașină.

IMAGINA vb. 1. a-și închipui, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. a (se) aștepta, a crede, a-și închipui. (Ce ți-ai ~ că ai să vezi?) 3. a crede, a-și închipui, a i se năzări, a i se părea, (înv. și pop.) a i se năluci. (Îți ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gîndi, a-și închipui, a vedea (Cum îți ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 6. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine și-ar fi ~ că se va întîmpla astfel?) 7. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, (înv.) a arăduce. (Decorul ~ o pădure.) 8. a ilustra, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...)

IMAGINE s. 1. înfățișare, reprezentare, viziune, (înv.) vedenie, (fig.) icoană, oglindă. (~ obiectelor; ~ unor vremuri apuse.) 2. chip, (rar) închipuire. (~ lui îmi revine mereu în minte.) 3. reflectare. (~ cuiva într-o oglindă.) 4. figură, simbol. (O ~ reprezentînd puterea.) 5. chip, spectru, umbră, vedenie, viziune. (~ morții se arată.) 6. aspect, chip, ipostază, înfățișare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?)

imágine-documént s. f. Imagine cu valoare de document ◊ „Imagini-document ale bombardamentelor violente efectuate asupra populației civile [vietnameze] de aviața S.U.A.” R.l. 27 VI 72 p. 6. ◊ „Ostași, adevărați eroi fără somn, fără oboseală, au fost prinși [...] în extraordinarele imagini-document ale acestor zile de luptă.” R.lit. 10 VII 75 p. 16 (din imagine + document)

imágine-simból s. f. Imagine cu rol de simbol ◊ „[...] filmul e traversat de o imagine-simbol a unui grup de copii jucându-se cu mulajul de ghips al corpului omenesc.” L. 29 IV 72 p. 8. ◊ „Imagini-simbol în țara Kalevalei.” Sc. 6 XII 73 p. 7. ◊ „Imagini-simbol ale Siriei contemporane.” Sc. 22 XII 76 p. 6 (din imagine + simbol)

SOMNUS EST IMAGO MORTIS (lat.) somnul este o imagine a morții – Cicero, „Tusculanae disputationes”, 1, 38.

imagine, imagini s. f. (pub.) mod în care este percepută de către oameni o persoană sau o instituție