imaculată definitie

2 intrări

15 definiții pentru imaculată

IMACULÁT, -Ă, imaculați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este fără pată; foarte curat; neatins. – Din fr. immaculé, lat. immaculatus.
IMACULÁT, -Ă, imaculați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este fără pată; foarte curat; neatins. – Din fr. immaculé, lat. immaculatus.
IMACULÁT, -Ă, imaculați, -te, adj. Fără pată, curat; nepătat. Cîțiva mesteacăni se ivesc printre ceilalți arbori subțiri, înalți și albi, asemeni unor imaculate luminări. BOGZA, C. O. 352. Îți place iarna? zice supărat. – Îmi place tot ce e imaculat. CAZIMIR, L. U. 37.
imaculát adj. m., pl. imaculáți; f. imaculátă, pl. imaculáte
imaculát adj. m., pl. imaculáți; f. sg. imaculátă, pl. imaculáte
IMACULÁT adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
IMACULÁTĂ adj. v. castă, fecioară, neprihănită, virgină.
IMACULÁT, -Ă adj. (Adesea fig.) Curat; nepătat. [Cf. fr. immaculé, lat. immaculatus].
IMACULÁT, -Ă adj. curat, nepătat. ◊ (fig.) pur, cast. (< fr. immaculé, lat. immaculatus)
IMACULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de culoare albă) Care este de o albeață perfectă; care nu are nici o urmă de atingere; fără nici o pată. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufletește; plin de candoare; fără nici un păcat; cast; pur. /<fr. immaculé, lat. immaculatus
imaculat a. neprihănit: imaculata Fecioară.
*imaculát, -ă adj. (lat. immaculatus, d. mácula, pată: albeață imaculată. Fig. Fără pată morală: inocență imaculată.
imaculat adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.
imacula adj. v. CASTĂ. FECIOARĂ. NEPRIHĂNITĂ. VIRGINĂ.
IMACULATA CONCEPȚIUNE, dogmă catolică, instituită de papa Pius al IX-lea, prin bula Ineffabilis Deus (1854), care susține că Maria, mama lui Iisus, nu a cunoscut păcatul originar. Sărbătorită pe 8 sept.

imaculată dex

Intrare: imaculat
imaculat adjectiv
Intrare: imaculată
imaculată