Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru im

IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murd─ârie. ÔÇô Lat. limus.
IM2- v. in1.
IN1- Element de compunere cu sens negativ ╚Öi privativ, form├ónd substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] ÔÇô Din fr., lat. in-.
IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murd─ârie. ÔÇô Lat. limus.
IM2- Element de compunere cu sens negativ ╚Öi privativ, form├ónd substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] ÔÇô Din fr., lat. in-.
IN1- Element de compunere cu sens negativ ╚Öi privativ, form├ónd substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] ÔÇô Din fr., lat. in-.
IM, imuri, s. n. (Regional) Murd─ârie.
im (reg.) s. n., pl. ├şmuri
im s. n., pl. ├şmuri
IM s. v. jeg, murd─ârie, necur─â╚Ťenie, noroi.
IM- elem. in1-.
IN1/I-/IM- pref. ÔÇ×privativ, negativÔÇŁ. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)
-├ŹN2, -─é suf. ÔÇ×diminutival ╚Öi peiorativÔÇŁ. (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)
im (├şmuri), s. n. ÔÇô 1. Noroi, m├«l. ÔÇô 2. Murd─ârie, jeg. Lat. lß┐Ĺmus (Cipariu, Gram., II, 338; Pu╚Öcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). ÔÇô Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imo╚Öa, vb. (a murd─âri); imo╚Ö(e)al─â, s. f. (murd─ârie); ima, vb. (a murd─âri), care ar putea proveni direct din lat. lß┐Ĺm─üre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); im─âciune, s. f. (├«nv., murd─ârie; pat─â); imal─â, s. f. (murd─ârie; noroi); im─âlos, adj. (murdar). ÔÇô Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).
in- Pref. lat. care serve╚Öte pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativ─â, indic├«nd lipsa ori absen╚Ťa. Lat. in-. Apare numai ├«n cuvinte neol., introduse ├«n principal prin filier─â fr., ca inaccesibil fa╚Ť─â de accesibil, inconsisten╚Ť─â fa╚Ť─â de consisten╚Ť─â, intolerant fa╚Ť─â de tolerant.
im2, imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.
im n. Tr. noroiu. [Lat. LIMUS].
3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. ├«mus). Vech─ş. (Ps. ╚śch., presupun├«nd c─â nu e gre╚Öal─â de scris ├«ld. venim). Venim, mergem.
1) im n., pl. ur─ş (lat. limus, m├«l; it. sp. pg. limo, pv. lim, [fr. limon]. V. imal─â, imos, im─âc─şune). Vest. Nomol. Noro─ş. Jeg, lip, r├«p, murd─ârie pe trup. (CL. 1912, 9, 1054).
4) *im-, pref. lat. ├«ntrebuin╚Ťat ├«n ainte de b ╚Öi p ├«ld. in ╚Öi care corespunde cu rom. ne-, ca ├«n im-berb, im-pudic, ├«ld. ne-b─ârbos, ne-ru╚Öinat. ├Än ainte de alt m cade, ca ├«n imaculat ├«ld. immaculat.
2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. ├Änainte de r ╚Öi l, se preface ├«n ir, il ╚Öi apo─ş, dup─â pronun╚Ťarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.
im s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NOROI.
im, imuri, s.n. ÔÇô Murd─ârie; noroi, m├ól, glod. ÔÇô Lat. limus ÔÇ×m├ól, noroiÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Cipariu, Pu╚Öcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. imolya (Edelspacher, cf. DER).

Im dex online | sinonim

Im definitie

Intrare: im
im 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: in (afix)
im 2 pref.
in 2 afix