iluzoriu definitie

14 definiții pentru iluzoriu

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care există numai prin iluzie, care nu poate fi realizat; amăgitor, înșelător. Toate vechile proiecte erau acum în colb, și altul nou le înlocuise, strălucitor și iluzoriu. GALACTION, O. I 142. Dungă iluzorie de umbră. CAZIMIR, L. U. 94.
iluzóriu [riu pron. riu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii
iluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. iluzórii
ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înșelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. v. nerealizabil.
ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înșelător.
ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].
ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr. illusoire, lat. illusorius)
ILUZÓRIU ~e (~i) Care are caracter de iluzie; lipsit de posibilitatea de a fi realizat; înșelător. Planuri ~i. [Sil. -riu] /<lat. illusorius, fr. illusoire
iluzoriu a. 1. ce tinde a înșela printr’o aparență falșă; 2. care nu se va realiza: promisiune iluzorie.
*iluzóriŭ, -ie adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înșele printr’o aparență falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.
ILUZORIU adj. 1. înșelător, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. fantastic, fantezist, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.)
iluzoriu adj. v. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR.

iluzoriu dex

Intrare: iluzoriu
iluzoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu