14 definiții pentru iluzoriu
ILUZÓRIU, -IE, iluzorii,
adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din
fr. illusoire, lat. illusorius. ILUZÓRIU, -IE, iluzorii,
adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din
fr. illusoire, lat. illusorius. ILUZÓRIU, -IE, iluzorii,
adj. Care există numai prin iluzie, care nu poate fi realizat; amăgitor, înșelător. Toate vechile proiecte erau acum în colb, și altul nou le înlocuise, strălucitor și iluzoriu. GALACTION, O. I 142. Dungă iluzorie de umbră. CAZIMIR, L. U. 94.
iluzóriu [riu
pron. riu]
adj. m.,
f. iluzórie (-ri-e);
pl. m. și
f. iluzórii
iluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. iluzórii ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înșelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. v. nerealizabil.
ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înșelător. ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].
ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr. illusoire, lat. illusorius)
ILUZÓRIU ~e (~i) Care are caracter de iluzie; lipsit de posibilitatea de a fi realizat; înșelător. Planuri ~i. [Sil. -riu] /<lat. illusorius, fr. illusoire iluzoriu a.
1. ce tinde a înșela printr’o aparență falșă;
2. care nu se va realiza: promisiune iluzorie.
*iluzóriŭ, -ie adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înșele printr’o aparență falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.
ILUZORIU adj. 1. înșelător, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. fantastic, fantezist, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.) iluzoriu adj. v. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR. Iluzoriu dex online | sinonim
Iluzoriu definitie