ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme.

ILUZIONÍSM s. n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme.

ILUZIONÍSM s. n. Îndeletnicirea iluzionistului; scamatorie. - Pronunțat: -zi-o-.

iluzionísm (-zi-o-) s. n.

iluzionísm s. n. (sil. -zi-o-)

ILUZIONÍSM s. v. scamatorie.

ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; scamatorie. 2. (Arte) Ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. [< fr. illusionnisme].

ILUZIONÍSM s. n. 1. profesiunea iluzionistului. ◊ prestidigitație. 2. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. 3. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă. (< fr. illusionnisme)

ILUZIONÍSM n. 1) Acțiune pe care o prezintă un actor de circ, fiind bazată pe agerimea mâinilor și pe dibăcia mișcărilor; scamatorie. 2) Iscusința de a prezenta astfel de acțiuni. 3) Spectacol sau număr în care se prezintă asemenea acțiuni. 4) Ansamblu de procedee tehnice folosite în arta plastică pentru a crea iluzia realității. /<fr. illusionnisme

ILUZIONISM s. prestidigitație, scamatorie, (reg.) boscărie, (fam.) panglicărie. (Număr de ~, la circ.)