ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. (Rar) A-și face iluzii, a se amăgi. – Pronunțat: -zi-o-.

iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză

iluzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. iluzionéz, 3 sg. și pl. iluzioneáză

ILUZIONÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

ILUZIONÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) amăgi, a(-și) face iluzii. [Pron. -zi-o-. / < fr. illusionner].

ILUZIONÁ vb. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii. (< fr. illusionner)

A ILUZIONÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se iluzioneze. [Sil. zi-o-] /<fr. illusionner

A SE ILUZIONÁ mă ~éz intranz. A-și face iluzii. /<fr. illusioner

iluzionà f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-și face iluziune.

*iluzionéz v. tr. (d. iluziune; fr. illusionner). Rar. Produc iluziune.

iluziona vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.