ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ.

ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ.

ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, care exemplifică, care lămurește; demonstrativ. Are... o valoare ilustrativă superioară o pagină în care conținutul de fapte este mai restrîns, dar în care e cu atît mai remarcabilă prezentarea relațiilor dintre personajele în scenă. L. ROM. 1953, nr. 3, 46.

ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. ilustratívă, pl. ilustratíve

ilustratív adj. m., pl. ilustratívi; f. sg. ilustratívă, pl. ilustratíve

ILUSTRATÍV adj. 1. v. demonstrativ. 2. v. convingător.

ILUSTRATÍV, -Ă adj. Care ilustrează; demonstrativ. [< ilustra + -(t)iv].

ILUSTRATÍV, -Ă adj. care ilustrează; demonstrativ. (< fr. illstratif, it. illustrativo)

ILUSTRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ilustrează; menit să ilustreze ceva. [Sil. -lus-tra-] /ilustrat + suf. ~iv

ILUSTRATIV adj. 1. demonstrativ, exemplificativ. (O experiență chimică ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)