Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru ilustra

ILUSTR├ü, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A l─âmuri mai bine o problem─â prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ÔÖŽ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge ├«ntr-un anumit domeniu. 3. Tranz. A ├«mpodobi cu ilustra╚Ťii o carte, un text etc. ÔÇô Din fr. illustrer, lat. illustrare.
IL├ÜSTRU, -─é, ilu╚Ötri, -stre, adj. Str─âlucit, celebru, vestit prin calit─â╚Ťile sale deosebite. ÔÇô Din fr. illustre, lat. illustris.
ILUSTR├ü, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A l─âmuri mai bine o problem─â prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ÔÖŽ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge ├«ntr-un anumit domeniu. 3. Tranz. A ├«mpodobi cu ilustra╚Ťii o carte, un text etc. ÔÇô Din fr. illustrer, lat. illustrare.
IL├ÜSTRU, -─é, ilu╚Ötri, -stre, adj. Str─âlucit, celebru, vestit prin calit─â╚Ťile sale deosebite. ÔÇô Din fr. illustre, lat. illustris.
ILUSTR├ü, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A exemplifica o problem─â prin exemple demonstrative, prin fapte, gesturi, a arunca o lumin─â clar─â asupra unei anumite probleme, situa╚Ťii etc. ├Änt├«i expune teoria, apoi o ilustreaz─â prin exemple. Ôľş ├Ä╚Öi ilustra nara╚Ťiunea cu gesturi, str├«mb─âturi ╚Öi schimb─âri de glas caraghioase. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 69. 2. Refl. A se distinge, a se remarca, a deveni celebru. Unii... s-au ilustrat ca profesori ╚Öi ca ├«nal╚Ťi func╚Ťionari. GHICA, S. 57. ÔÖŽ Tranz. A face s─â se disting─â, s─â se remarce. ├Äntre cet─â╚Ťenii ce au ilustrat Moldova a fost ╚Öi unul Ioan T─âutul. B─éLCESCU, O. I 81. 3. Tranz. A ├«mpodobi (o carte, un text etc.) cu ilustra╚Ťii. ÔÖŽ A prezenta printr-un desen; a reprezenta. Mai demult v─âzusem gravura care ilustreaz─â memorabila... ├«nt├«lnire [a greierului] cu furnica. BOGZA, A. ├Ä. 660.
IL├ÜSTRU, -─é, ilu╚Ötri, -stre, adj. Str─âlucit, eminent, celebru (prin merite, virtu╚Ťi etc.), renumit, vestit, faimos. Privesc casa ╚Öi parcul, privesc fotografiile, documentele r─âmase de la ilustrul muzician [Ceaikovski], hainele lui, obiectele de care s-a servit. STANCU, U.R.S.S. 86. V─âd c─â ├«ntr-o privin╚Ť─â ilustrul d-tale profesor e de aceea╚Öi p─ârere cu mine. CARAGIALE, O. VII 176. Ilustrul arhitect ╚Öi sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, S. III 72. ÔŚŐ (Substantivat) Figura b─âtr├«nei devenea radioas─â, acum ochii i se muiau de lacrimi c├«nd pronun╚Ťa numele ilustrului. ANGHEL, PR. 120.
ilustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustreáză
ilústru adj. m., pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre
ilustr├í vb., ind. prez. 1 sg. ilustr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ilustre├íz─â
ilústru adj. m., art. ilústrul, pl. ilúștri, art. ilúștrii; f. sg. ilústră, g.-d. art. ilústrei, pl. ilústre
ILUSTR├ü vb. 1. v. exemplifica. 2. a imagina, a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. v. marca. 4. v. remarca.
ILÚSTRU adj. 1. v. celebru. 2. v. ales.
Ilustru Ôëá mediocru
ILUSTR├ü vb. I. 1. tr. A l─âmuri, a clarifica o problem─â prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A ├«mpodobi cu ilustra╚Ťii o carte, un text. ÔÖŽ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare].
ILÚSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].
ILUSTR├ü vb. I. tr. 1. a l─âmuri, a clarifica o problem─â prin exemple, gesturi etc. 2. a ├«mpodobi un text cu ilustra╚Ťii. ÔŚŐ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare)
ILÚSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)
A ILUSTR├ü ~├ęz tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (c─âr╚Ťi, texte etc.) A ├«nzestra cu ilustra╚Ťii. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare
A SE ILUSTR├ü m─â ~├ęz intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta ├«n mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se eviden╚Ťia. /<fr. illustrer, lat. illustrare
IL├ÜSTRU ~str─â (~╚Ötri, ~stre) Care este foarte vestit prin calit─â╚Ťile sau prin realiz─ârile sale; celebru. [Sil. -lus-tru] /<fr. illustre, lat. illustris
ilustrà v. 1. a face ilustru; 2. a orna un text cu gravuri.
ilustru a. care are o mare reputa╚Ťiune: celebru, faimos.
*ilustr├ęz v. tr. (lat. illustrare, d. lustrum, cur─â╚Ťire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustreaz─â. Ornez cu ilustra╚Ťiun─ş (cu gravur─ş) o carte.
*il├║stru, -─â adj., pl. m. ╚Ötri (lat. illustris). ├Änsemnat, distins, f─â─şmos prin merite: ╚śtefan cel Mare e cel ma─ş ilustru domn al tuturor Rom├ónilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut ne╚Ötiut de lume, dar cu preten╚Ťiun─ş de celebritate.
ILUSTRA vb. 1. a exemplifica, (├«nv.) a pildui. (╚śi-a ~ expunerea.) 2. a imagina, a ├«nf─â╚Ťi╚Öa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. a ├«nsemna, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest volum ~ o dat─â ├«n literatura noastr─â.) 4. a se deosebi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se remarca, a se singulariza, (├«nv.) a se ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)
ILUSTRU adj. 1. celebru, faimos, mare, renumit, reputat, vestit, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hire╚Ö, (├«nv.) norocit, (grecism ├«nv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) str─âlucit, (rar fig.) str─âlucitor. (Un ~ savant.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, remarcabil. (Un profesor ~.) 3. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ├«nalt, mare, nobil, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârit, sl─âvit, (├«nv.) blagorod, blagorodnic, (grecism ├«nv.) evghenicos, evghenis, (fam. ╚Öi peior.) simandicos. (Apar╚Ťinea unei familii ~.)

Ilustra dex online | sinonim

Ilustra definitie

Intrare: ilustra
ilustra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ilustru
ilustru adjectiv