Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru iluminism

ILUMIN├ŹSM s. n. 1. Perioad─â din g├óndirea european─â (sec. XVIII) reprezent├ónd emanciparea cultural─â a noii clase burgheze ├«n ascensiune, prin accentuarea ra╚Ťiunii ╚Öi experien╚Ťei, ne├«ncrederea fa╚Ť─â de autoritatea tradi╚Ťional─â, cristalizarea idealurilor societ─â╚Ťii liberale ╚Öi democratice; luminism2. 2. Concep╚Ťie religioas─â care sus╚Ťine existen╚Ťa inspira╚Ťiilor directe de la divinitate. ÔÇô Din fr. illuminisme.
ILUMIN├ŹSM s. n. 1. Mi╚Öcare ideologic─â ╚Öi cultural─â, antifeudal─â, desf─â╚Öurat─â ├«n perioada preg─âtirii ╚Öi ├«nf─âptuirii revolu╚Ťiilor din sec. XVII-XIX ├«n ╚Ť─ârile Europei, ale Americii de Nord ╚Öi ale Americii de Sud ╚Öi av├ónd drept scop crearea unei societ─â╚Ťi ÔÇ×ra╚ŤionaleÔÇŁ, prin r─âsp├óndirea culturii, a ÔÇ×luminilorÔÇŁ ├«n mase; luminism2. 2. Concep╚Ťie religioas─â care sus╚Ťine existen╚Ťa inspira╚Ťiilor directe de la divinitate. ÔÇô Din fr. illuminisme.
ILUMIN├ŹSM s. n. Curent filozofic din secolul al XVIII-lea ╚Öi al XIX-lea care preconiza ├«nl─âturarea nedrept─â╚Ťilor sociale prin r─âsp├«ndirea culturii ├«n popor.
ilumin├şsm (concep╚Ťie religioas─â) s. n.
Ilumin├şsmul (mi╚Öcare cultural─â) s. propriu n.
ilumin├şsm s. n.
ILUMIN├ŹSM s. luminism. (~ul ╚ścolii ardelene.)
ILUMIN├ŹSM s.n. 1. Curent de g├óndire ra╚Ťionalist din sec. XVIII-XIX, care preconiza ├«nl─âturarea nedrept─â╚Ťilor sociale ╚Öi perfec╚Ťionarea moral─â prin r─âsp├óndirea culturii (ÔÇ×luminiiÔÇŁ) ├«n popor; luminism. 2. Concep╚Ťie religioas─â care afirm─â existen╚Ťa inspira╚Ťiilor directe de la divinitate. [< fr. illuminisme, it. illuminismo].
ILUMIN├ŹSM s. n. 1. mi╚Öcare ideologic─â ╚Öi cultural-literar─â din sec. XVIII-XIX, care preconiza ├«nl─âturarea nedrept─â╚Ťilor sociale ╚Öi perfec╚Ťionarea moral─â prin r─âsp├óndirea ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii ├«n popor; luminism2. 2. concep╚Ťie religioas─â care afirm─â existen╚Ťa inspira╚Ťiilor directe de la divinitate. (< fr. illuminisme)
ILUMIN├ŹSM n. (├«n sec. XVIII-XIX) Mi╚Öcare ideologic─â ╚Öi cultural─â antifeudal─â care consider─â c─â societatea poate regenera prin r─âsp├óndirea culturii ├«n popor. /<it. illuminismo
*ilumin├şzm n., pl. e. Opiniunile himerice ale ilumina╚Ťilor.
ILUMIN├ŹSM (< fr., lat.) s. n. Curent filozofic ╚Öi religios, ap─ârut ├«n sec. 18-19 ├«n ╚Ť─ârile Europei, Americii de Nord ╚Öi de Sud, reprezent├ónd emanciparea cultural─â a noii clase burgheze ├«n ascensiune. Inspirat din neoplatonism, mistica renan─â (Meister Eckhart, Tauler), alchimie ╚Öi Cabal─â, ╚Öi-a aflat deplina expresie ├«n sec. 18. Reprezentan╚Ťii s─âi, influen╚Ťa╚Ťi de teozoful Jakob Boeme (Emanuel Swedenborg, William Blake, Louis Claude de Saint-Martin) ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â raporturile dintre Dumnezeu ╚Öi om dintr-o perspectiv─â dualist─â, f─âc├ónd distinc╚Ťia ├«ntre o lume spiritual─â interioar─â ╚Öi lumea vizibil─â exterioar─â, precum ╚Öi ├«ntre spirit ╚Öi liter─â, cea din urm─â fiind ve╚Önic supus─â erorii ╚Öi multiplicit─â╚Ťii. Trecerea de la materialitatea literei c─âtre spiritualitate se poate face fie printr-o interpretare adecvat─â a semnelor exterioare, fie folosind capacit─â╚Ťile ÔÇ×imagina╚Ťiei creatoareÔÇŁ, c─âci, spun ilumini╚Ötii, omul descoper─â ├«nl─âuntrul s─âu propriu-i infern ╚Öi propriu-i paradis. Influen╚Ťe ale i. se ├«nt├ólnesc ├«n romantism ╚Öi, ├«ntr-o mai mic─â m─âsur─â, la Baudelaire, Nerval, Henri Corbin ╚Öi C.G. Jung. Bazat pe ├«ncrederea deplin─â ├«n capacitatea ra╚Ťiunii de a explica lumea ╚Öi de a rezolva problemele sociale ╚Öi politice, i. a promovat o analiz─â critic─â a oric─ârei forme de autoritarism, ├«n special a absolutismului monarhic. Concep╚Ťia despre lume a i. a fost sintetizat─â ├«n ÔÇ×Enciclopedia francez─âÔÇŁ (1751-1780). C─âtre sf├ór╚Öitul sec. 18, ideile i. au p─âtruns ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne prin opera de culturalizare ├«ntreprins─â de unii clerici ╚Öi c─ârturari (Iacov Stamati, Chesarie R├ómniceanul), prin crea╚Ťia literar─â a unor scriitori (V─âc─âre╚Ötii, C. Conachi, D. Golescu) ╚Öi ├«ndeosebi prin mi╚Öcarea cultural─â ╚Öi ideologic─â a ╚ścolii Ardelene. Se mai nume╚Öte luminism.
ilumin├şsm s. n. 1. Concep╚Ťie religioas─â, sus╚Ťinut─â de B├Âhme, Swedenborg, Saint-Martin, Weisshaupt ╚Öi al╚Ťii, care preconizeaz─â iluminarea l─âuntric─â a omului de c─âtre Dumnezeu. 2. Mi╚Öcare ideologic─â ╚Öi cultural─â antifeudal─â din sec. 18-19, care urm─ârea emanciparea cultural-spiritual─â a societ─â╚Ťii prin r─âsp├óndirea culturii ├«n mase; luminism. ÔÇô Din fr. illuminisme.

Iluminism dex online | sinonim

Iluminism definitie

Intrare: iluminism
iluminism substantiv neutru