ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus.

ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus.

ilimitát (rar) adj. m., pl. ilimitáți; f. ilimitátă, pl. ilimitáte

ilimitát adj. m., pl. ilimitáți; f. sg. ilimitátă, pl. ilimitáte

ILIMITÁT adj. v. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit.

Ilimitat ≠ limitat

ILIMITÁT, -Ă adj. (Rar) Nelimitat, fără margini. [Cf. fr. illimité, it. illimitato].

ILIMITÁT, -Ă adj. nelimitat. (< fr. illimité, lat. illimitatus)

ilimitat a. nemărginit: credit ilimitat.

*ilimitát, -ă adj. (lat. illimitatus). Fără limite, infinit: puterĭ ilimitate.

ilimitat adj. v. IMENS. INFINIT. NECUPRINS. NEFINIT. NELIMITAT. NEMĂRGINIT. NEMĂSURAT. NESFÎRȘIT. NEȚĂRMURIT.