Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ilicit

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Contrar legii, nepermis de lege, ilegal; p. ext. necinstit. Venituri ilicite. ▭ Adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289.
ilicít adj. m., pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
ilicít adj. m. licit
ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
Ilicit ≠ licit, legal
ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
ILICÍT1 adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus
ILICÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus
*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).
ILICIT adj. 1. clandestin, ilegal, nelegal. (Comerț ~.) 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)

ilicit definitie

ilicit dex

Intrare: ilicit
ilicit adjectiv