Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ilic

IL├ŹC, ilice, s. n. Pieptar (╚Ť─âr─ânesc) f─âr─â m├óneci, cu revere, ├«ncheiat ├«n fa╚Ť─â, confec╚Ťionat de obicei din postav ro╚Öu sau negru ori din dimie alb─â (╚Öi ├«mpodobit cu g─âitane). ÔÇô Din tc. yelek.
IL├ŹC, ilice, s. n. Pieptar (╚Ť─âr─ânesc) f─âr─â m├óneci, cu revere, ├«ncheiat ├«n fa╚Ť─â, confec╚Ťionat de obicei din postav ro╚Öu sau negru ori din dimie alb─â (╚Öi ├«mpodobit─â cu g─âitane). ÔÇô Din tc. yelek.
IL├ŹC, ilice, s. n. (Munt., Mold.) Hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â, un fel de pieptar, f─âr─â m├«neci, care se ├«ncheie cu g─âitane, nasturi sau copci. Ilicul rupt prin care i se vedea pieptul. CAMILAR, N. II 239. Surugiul intr─â pe scen─â ├«mbr─âcat cu... ilic de postav cusut cu g─âitanuri. ALECSANDRI, T. 45.
il├şc s. n., pl. il├şce
il├şc s. n., pl. il├şce
il├şc (il├şce), s. n. ÔÇô Pieptar f─âr─â m├«neci. Tc. yelek (╚śeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. ╬│╬Á╬╗╬ş¤░╬╣, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek ╚Öi sp. jaleco, it. gil├Ę, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (< jiletc─â).
IL├ŹC ~ce n. Pieptar confec╚Ťionat, mai ales, din postav (├«mpodobit cu g─âitane) ╚Öi purtat, ├«ndeosebi, de ╚Ť─ârani. /<turc. yelek
ilic n. hain─â ╚Ť─âr─âneasc─â de aba, numit─â ╚Öi mintean, f─âr─â m├óneci ╚Öi ├«mpodobit─â cu g─âitane (ilicul poate fi b─ârb─âtesc ╚Öi femeiesc): surugiul ├«mbr─âcat cu ilic de postav cusut cu g─âitanuri AL. [Turci YELEK].
il├şc ╚Öi (vest) il├ęc n., pl. e ╚Öi ur─ş (turc. ─şelek, de unde ╚Öi ngr. gel├ęki ╚Öi gil├ęki, alb. ─şel─şek, s├«rb. ─şelek, bg. elek ╚Öi ilek; sp. gileco, fr. gilet. V. jiletc─â). Un fel de vest─â ╚Ť─âr─âneasc─â cu m├«nic─ş ╚Öi f─âr─â m├«nic─ş purtat─â de b─ârba╚Ť─ş ╚Öi de feme─ş. V. bond─â.

Ilic dex online | sinonim

Ilic definitie

Intrare: ilic
ilic substantiv neutru