iliș definitie

10 definiții pentru iliș

ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în Evul Mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”.
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”.
ILÍȘ, ilișuri, s. n. (În orînduirea feudală) Dare, impozit care se percepea asupra grînelor.
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilíș s. n., pl. ilíșuri
ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv.Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul).
iliș n. od. dare extraordinară. [Ung. ÉLÉS, proviziunej.
ilíș n., pl. e și urĭ (ung. élés, vĭață, vipt, plăcere. Cp. și cu tăt. ülüš, parte). Mold. Vechĭ. Un bir în banĭ „a căruĭ natură nu se poate determina maĭ de aproape” (Xen. 5, 175). Azĭ. Trans. (Șez. 36, 169). Taĭfas.
ilíș, ilișuri, s.n. – (reg.) 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așază peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu, 1999: 373; Berbești). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. ♦ (onom.) Iliș, Ilișan, nume de familie (64 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. ülés „loc de șezut”.
ilíș, -uri, s.n. – 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se așează peste loitre, la căruțele țărănești: „Văd că-i iliș, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai” (Bilțiu 1999: 373; Berbești). 2. Suport de lemn de forma unei scări, așezat pe sania trasă de animale, pentru transportul nutrețurilor. – Din magh. ülés „loc de șezut”.

iliș dex

Intrare: iliș
iliș substantiv neutru