ilegitim definitie

2 intrări

10 definiții pentru ilegitim

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime
ilegítim adj. m. legitim
ILEGITÍM adj. v. nelegitim.
ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].
ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)
ILEGÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) (despre copii) Care este născut în afara căsătoriei. 2) Care nu este legitim; neconfirmat de lege; nelegitim. /<fr. illégitime
*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.
ilegitim adj. v. NELEGITIM.

ilegitim dex

Intrare: ilegitim
ilegitim adjectiv
Intrare: ilegitim
ilegitim