ilegalizare definitie

2 intrări

14 definiții pentru ilegalizare

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza.
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza.
ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. A declara ilegal. Ilegalizînd P.C.R., liberalii dezlănțuie un puternic atac împotriva libertăților cetățenești, și în special împotriva dreptului de organizare al clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 108.
ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei.
ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză
ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri
ilegalizá vb., ind. prez. 1 sg. ilegalizéz, 3 sg. și pl. ilegalizeáză
ilegalizáre s. f. legalizare
ILEGALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A trece în ilegalitate, a declara ilegal. [< ilegal + -iza].
ILEGALIZÁRE s.f. Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. [< ilegaliza].
ILEGALIZÁ vb. tr. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2). (< engl. illegalize)
A ILEGALIZÁ ~éz tranz. rar A declara ilegal; a scoate în afara legii. /ilegal + suf. ~iza

ilegalizare dex

Intrare: ilegaliza
ilegaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ilegalizare
ilegalizare substantiv feminin