ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.

ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza.

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A declara ilegal; a trece în ilegalitate. – Ilegal + suf. -iza.

ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. – V. ilegaliza.

ILEGALIZÁ, ilegalizez, vb. I. Tranz. A declara ilegal. Ilegalizînd P.C.R., liberalii dezlănțuie un puternic atac împotriva libertăților cetățenești, și în special împotriva dreptului de organizare al clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 108.

ILEGALIZÁRE, ilegalizări, s. f. Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei.

ilegalizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ilegalizeáză

ilegalizáre (rar) s. f., g.-d. art. ilegalizắrii; pl. ilegalizắri

ilegalizá vb., ind. prez. 1 sg. ilegalizéz, 3 sg. și pl. ilegalizeáză

ilegalizáre s. f. legalizare

ILEGALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A trece în ilegalitate, a declara ilegal. [< ilegal + -iza].

ILEGALIZÁRE s.f. Acțiunea de a ilegaliza și rezultatul ei. [< ilegaliza].

ILEGALIZÁ vb. tr. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2). (< engl. illegalize)

A ILEGALIZÁ ~éz tranz. rar A declara ilegal; a scoate în afara legii. /ilegal + suf. ~iza