Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ilaritate

HILARIT├üTE s. f. Explozie de r├ós colectiv─â la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilarit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. hilarit├ę, lat. hilaritas, -atis.
ILARITÁTE s. f. v. hilaritate.
HILARITÁTE s. f. V. ilaritate.
ILARIT├üTE s. f. Explozie de r├ós colectiv─â la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: hilarit├íte s. f.] ÔÇô Din fr. hilarit├ę, lat. hilaritas, -atis.
ILARITÁTE s. f. Explozie de rîs într-un grup de oameni, la auzul sau la vederea unui lucru vesel, amuzant, caraghios, în contrast cu ceea ce se aștepta. A fost o ilaritate imensă. A rîs și banca ministerială, a rîs și oratorul însuși. CAMIL PETRESCU, U. N. 145. Lista de bucate... deșteptă atunci printre meseni... o ilaritate și o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, S. II 337.
!hilarit├íte/ilarit├íte s. f., g.-d. art. hilaritß║»╚Ťii/ilaritß║»╚Ťii
ilaritáte v. hilaritáte
ilarit├íte s. f., g.-d. art. ilarit─â╚Ťii[1]
ILARIT├üTE s.f. R├ós general, veselie comun─â provocat─â de ceva amuzant, caraghios. [Cf. fr. hilarit├ę, lat. hilaritas].[1]
ILARIT├üTE s. f. explozie general─â de r├ós, veselie comun─â provocat─â de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarit├ę, lat. hilaritas)
ILARIT├üTE f. Explozie (general─â) de r├ós; acces brusc de veselie (general─â). [G.-D. ilarit─â╚Ťii] /<fr. hilarit├ę, lat. hilaritas, ~atis[1]
ilaritate f. veselie neașteptată.
*ilarit├íte f. (lat. hil├íritas, -├ítis, d. hilarus ╚Öi hilaris, vesel, d. vgr. ß┐żilar├│s). Veselie, r├«s: vorba lu─ş a provocat mare ilaritate.

Ilaritate dex online | sinonim

Ilaritate definitie

Intrare: ilaritate
hilaritate
ilaritate substantiv feminin