ILAȚIÚNE s.f. (Bis.) Aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii atunci când o persoană se călugărește. [< fr. illation, lat. illatio].

ILAȚIÚNE s. f. aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii, atunci când o persoană se călugărește. (< fr. illation, lat. illatio)