ijderí (ijderésc, – ít), vb. –
1. A afla, a descoperi, a inventa. –
2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. –
3. A se ivi, a proveni, a se naște. –
Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî.
Sl. izdirati,
cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”,
bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte
înv. la toate sensurile și cu toate
var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui
bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din
sl. izgnati „a expulza”,
cf. izgoni (Tiktin).
Cf. Scriban, care pleacă de la un
sl. izdirati. –
Der. ijderitor,
adj. (creator); ijderenie (
var. ijdăranie, ijderanie),
s. f. (proveniență, origine); izdăritură,
s. f. (proiect; creație); zădărîtor,
adj. (iritant); zădăreală,
s. f. (ațîțare, incitare).