IHTIOZÁUR, ihtiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile marine uriașe, cu corpul asemănător cu al peștilor; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. [Pr.: -ti-o-za-ur] – Din fr. ichtyosaure.

IHTIOZÁUR, ihtiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile marine uriașe, cu corpul asemănător cu al peștilor; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. [Pr.: -ti-o-za-ur] – Din fr. ichtyosaure.

IHTIOZÁUR, ihtiozauri, s. m. Reptilă marină uriașă din era secundară. – Pronunțat: -ti-o-za-ur.

ihtiozáur (-ti-o-za-ur) s. m., pl. ihtiozáuri

ihtiozáur s. m. (sil. -ti-o-za-ur), pl. ihtiozáuri

IHTIOZÁUR s.m. Reptilă marină uriașă din era mezozoică, având corpul fusiform, ca al unui pește. [Pron. -ti-o-za-ur. / < fr. ichtyosaure, cf. lat. ichtyosaurus < gr. ichthys – pește, sauros – reptilă].

IHTIOZÁUR s. m. reptilă fosilă marină, uriașă, cu corpul fusiform, ca al unui pește, și membrele transformate în palete înotătoare. (< fr. ichtyosaure)

IHTIOZÁUR ~i m. 1) Subordin de reptile marine, din era mezozoică, asemănătoare cu peștele, dar cu corpul mult mai mare (până la 12 m). 2) Animal din acest subordin. [Sil. -ti-o-za-ur] /<fr. ichtyosaure

ihtiosaur m. fosil antediluvian, jumătate pește și jumătate crocodil.

*ihtiosáur m. (d. vgr. ihthýs, pește, și saurós, șopîrlă). Un fel de reptil lung pînă la 10 metri și care trăĭa în epoca secundară și păstrat pînă azĭ în stare fosilă. – Și -záur (după fr.).

IHTIOZÁURI (< fr. {i}; {s} ihtio- + gr. sauros „șopârlă”) s. m. pl. Ordin de reptile fosile adaptate la viața marină pelagică (Ichtyosaurus). Aveau între 1 și 10 m lungime, corp fusiform, botul alungit, cu numeroși dinți conici dispuși într-un șanț comun și membrele transformate în palete înotătoare. Erau animale vivipare asemănătoare delfinului. Au trăit în Triasic până în Cretacicul superior.

IHTIO- „pește, pescuit”. ◊ gr. ikhthys, yos „pește” > fr. ichtyo-, germ. ichthyo-, engl. id., it. ictio- > rom. ihtio-. □ ~col (v. -col3), s. n., clei de pește utilizat la limpezirea vinurilor; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu pește; ~fagie (v. -fagie), s. f., faptul de a se hrăni exclusiv cu pește; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de pești; ~grafie (v. -grafie), s. f., descrierea peștilor; ~id (v. -id), adj., în formă de pește; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a peștilor; ~lit (v. -lit1), s. n., pește fosil petrificat; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în ihtiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul peștilor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare științifică a peștilor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument care servește la măsurarea lungimii și grosimii peștilor; ~morf (v. -morf), adj., cu formă sau cu aspect de pește; ~pag (ichtiopag) (v. -pag), s. m., monstru compus din doi indivizi reuniți prin regiunea hipogastrică; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în ihtiopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile peștilor; ~scop (v. -scop), s. n., dispozitiv echipat cu un capac transparent de cristal, cu ajutorul căruia pot fi observate direct aglomerațiile de pești marini; ~tomie (v. -tomie), s. f., anatomie a peștilor; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., gen de reptile uriașe acvatice din mezozoic, avînd corpul asemănător cu al peștilor.