IHNEUMÓN, ihneumoni, s. m. Mic mamifer carnivor din Africa și din Asia tropicală, cu coada lungă, amintind de nevăstuică, ușor de domesticit, utilizat la distrugerea șerpilor și a șoarecilor și considerat animal sfânt de vechii egipteni (Herpestes ichneumon). [Pr.: -ne-u-] – Din fr. ichneumon.

IHNEUMÓN, ihneumoni, s. m. Mic mamifer carnivor din Africa și din Asia tropicală, cu coada lungă, amintind de nevăstuică, ușor de domesticit, utilizat la distrugerea șerpilor și a șoarecilor și considerat animal sfânt de vechii egipteni; mangustă (Herpestes ichneumon). [Pr.: -ne-u-] – Din fr. ichneumon.

IHNEUMÓN ihneumoni, s. m. Insectă din ordinul himenopterelor, care trăiește ca parazit al altor insecte (Pimpla instigator). La înmulțirea anuală treptată a omizilor răspunde înmulțirea ihneumonului, parazitul omidei. SADOVEANU, V. F. 85. – Pronunțat: -ne-u-.

ihneumón (-ne-u-) s. m., pl. ihneumóni

ihneumón s. m. (sil. -ne-u-), pl. ihneumóni

IHNEUMÓN s. v. mangustă.

IHNEUMÓN s.m. 1. Mamifer carnivor cu coada lungă, considerat de vechii egipteni ca animal sfânt. 2. Insectă himenopteră care trăiește ca parazit al altor insecte. [Pron. -ne-u-, var. ichneumon s.m. / < fr. ichneumon].

IHNEUMÓN s. m. 1. specie de mangustă, cât o pisică, considerată de vechii egipteni ca animal sfânt. 2. insectă himenopteră, parazit al altor insecte. (< fr. ichneumon)

*ihneŭmón m. (vgr. ihneŭmón, d. ihnéŭo, urmăresc, ihnos, urmă). Un fel de animal ca jderu, mîncător de reptile și de oŭă de crocodil, și de aceĭa venerat de vechiĭ Egiptenĭ. Un insect cu patru aripĭ și un ac ca al albinelor și ale căruĭ larve trăĭesc ca parazite pe alte insecte vătămătoare.

IHNEUMON s. (ZOOL.; Herpestes ichneumon) mangustă.