ignitron definitie

7 definiții pentru ignitron

IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron.
IGNITRÓN, ignitroane, s. n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. – Din engl., fr. ignitron.
ignitrón (-ni-tron) s. n., pl. ignitroáne
ignitrón s. n. (sil. -tron), pl. ignitroáne
IGNITRÓN s. (ELECTRONICĂ) excitron.
IGNITRÓN s.n. (Fiz.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenți de mare intensitate. [< fr. ignitron].
IGNITRÓN s. n. tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur și cu un electrod auxiliar de aprindere. (< engl., fr. ignitron)

ignitron dex

Intrare: ignitron
ignitron substantiv neutru
  • silabisire: -tron