IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, adj. (Și substantivat) (Material) care se aprinde și arde foarte greu sau de loc, întîrziind sau împiedicînd propagarea focului. Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)

IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge

IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-. □ ~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.