ignícol s. m., pl. ignícoli

IGNÍCOL s.m. (Rar) Adorator al focului. [< fr. ignicole, cf. lat. ignis – foc, colere – a adora].

IGNÍCOL s. m. adorator al focului. (< fr. ignicole)

IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-. □ ~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.