IGNÁT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țăranii obișnuiesc să-și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de iarnă. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. – Din sl. Ignatije.

IGNÁT s. m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, în care țăranii obișnuiesc să-și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de iarnă. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. – Din sl. Ignatije.

IGNÁT s. m. Zi tradițională (la 20 decembrie) în care țăranii obișnuiesc a-și tăia porcii îngrășați pentru iarnă. Treaba asta... s-a intîmplat cu o zi înaintea ignatului – a doua zi, eu mă pregăteam să-mi tai porcul. PREDA, Î. 99. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment.

!ignát (pop.) s. m.

Ignát (sărbătoare) s. pr. m.

IGNÁT m. pop. Denumire dată zilei de douăzeci decembrie, când la țară se taie porcii (în vederea petrecerii sărbătorilor de iarnă). ◊ Porcul nu se îngrașă la ~ nu se poate realiza un lucru important în ultimul moment. /<sl. Ignatije

Ignat m. ziua St-lui Ignatie, sărbătoare ce cade la 20 Decemvrie: tăierea porcilor la Ignat.

Ignát, s.m. – (rel.) (20 decembrie) Sărbătoare închinată inițial unei divinități vegetale, suprapusă ulterior peste cea a sfântului creștin Ignatie Teofanul. În această zi, avea loc sacrificiul ritual al porcului, care apoi era consumat în timpul sărbătorilor de iarnă. ♦ (onom.) Ignat, Ignaț, Ignătescu, Ignatiuc, nume de familie (208 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. Ignatije (DEX, MDA).

IGNAT, Grigore (1889-1917, n. Bârlad), căpitan de infanterie român. A căzut eroic, în frunte a Companiei 1 mitraliere (Regimentul 51/52 infanterie), pe care o comanda, în lupta de la Răzoare (6/19 aug. 1917) din timpul bătăliei de la Mărășești.