igliță definitie

10 definiții pentru igliță

ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. Lăutarul cel bătrîn avea... un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84. Toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele lucrate cu iglița în fel de fel de fețe. CARAGIALE, O. I 336. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită, pe care se deapănă ața și care servește la formarea și înnodarea ochiurilor, la împletirea manuală a plaselor etc.
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
ígliță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
ÍGLIȚĂ s. 1. v. croșetă. 2. v. andrea.
ÍGLIȚĂ ~e f. 1) Unealta de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; croșetă; cârlig. 2) Unealtă de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobită la un capăt, care servește la împletirea plaselor și a fileurilor; navetă. [Sil. i-gli-] /<bulg., sb. iglica
igliță f. 1. ac subțire și lung cu care se lucrează la ciorapi sau se croșetează; 2. undrea de făcut plasa. [Slav. IGLIȚA (din igla, ac)].
ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.
IGLIȚĂ s. 1. croșetă, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit dantela.) 2. andrea, cîrlig, navetă. (~ pentru plase de pescuit.)

igliță dex

Intrare: igliță
igliță substantiv feminin
  • silabisire: -gli-