IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós.

IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Grecism înv.) De neam nobil, boieresc. – Din ngr. ighemonikós.

IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Grecism învechit) De neam nobil, boieresc.

ighemonicós (înv.) adj. m., pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse

ighemonicós adj. m., pl. ighemonicóși; f. sg. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáse

igbemonicòs a. od. de neam bun, nobil: noi am fost mari și ighemonicoși AL. [Gr. mod.; lit. princiar].

ighemonicós, -oásă adj. (ngr. igemonikós). Vechĭ. Bine educat, nobil, cuviincĭos.