ighemonicon definitie

9 definiții pentru ighemonicon

IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism învechit) 1. Demnitate, mîndrie, ifos. Și-apoi tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. 422. 2. Fast, lux. Să șed cu dînșii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconul boieresc. ALECSANDRI, T. 39.
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne
ighemonicón s. n., pl. ighemonicoáne
IGHEMONICÓN s. v. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.
ighemonicon n. od. demnitate (în port și atitudine), bonton: tineri cu ighemonicon AL. [Gr. mod.].
ighemonicón1 n., pl. oane (ngr. igemonikon, lucru cuvenit, cuviință. V. egemonie, egumen). Vechĭ. Azĭ iron. Demnitate, cuviință (fr. bon ton).[1]
ighemonicon s. v. FAST. LUX. MĂREȚIE. POMPĂ. SOMPTUOZITATE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE.

ighemonicon dex

Intrare: ighemonicon
ighemonicon substantiv neutru