Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru iezări
iezărí, vb. intranz. – (reg.) A izvorî: „În locul casei a iezărit apă multă și s-a făcut un lac” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). – Din iezer, iezăr (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Iezări dex online | sinonim
Iezări definitie
Intrare: iezări
iezări
