IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor.

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor.

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. Diminutiv al lui iaz (1). Pe iezușor, la țară, Abia te sui în luntre și te întorci la mal. NEGRUZZI, S. II 192.

iezușór (rar) s. n., pl. iezușoáre

iezușór s. n. (sil. ie-), pl. iezușoáre