iezit definitie

2 intrări

9 definiții pentru iezit

IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din sb. jaziti.
IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A stăvili o apă prin construirea unui baraj. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, alcătuind un iaz. – Din scr. jaziti.
IEZÍ, iezesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la ape) A stăvili prin construirea unei iezături. Au iezit apa la moară. ◊ Refl. pas. (Fig.) Lungul val de năvălire pe-ale Daciei hotare E menit să se iezească contra altor năvăliri. ALECSANDRI, P. III 94. ♦ Refl. (Despre ape) A se aduna, a deveni iaz. Apa... s-adună și tot crește, Se iezește-n mîndru lac. EMINESCU, L. P. 117.
iezí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezésc, imperf. 3 sg. iezeá; conj. prez. 3 să iezeáscă
iezí vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iezésc, imperf. 3 sg. iezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iezeáscă
A IEZÍ ~ésc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unei iezături; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. /sb. jaziti
A SE IEZÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre ape) A se aduna formând un iaz. /<sb. jaziti
iezì v. a ridica un zăgaz, a opri apa: el iezește, bate, umflă râurile turburate AL. [V. iaz].
ĭezésc v. tr. (d. ĭaz; nsl. jeziti, a face un zăgaz, d. jez, zăgaz). Opresc apa pintr’un zăgaz. – În est și izesc. V. zătonesc.

iezit dex

Intrare: iezi
iezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: ie-
Intrare: iezit
iezit participiu
iezire infinitiv lung