iezer definitie

2 intrări

20 definiții pentru iezer

IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din sl. jezerŭ.
IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din sl. jezerŭ.
IÉZER, iezere, s. n. Lac adînc (mai ales la munte). Suprafața lanului era mai întunecată, dar frunzele de dedesubt străluceau de un verde puternic, viu, străveziu ca o apă străpunsă de lumină, o apă de iezer plină de străluciri și de umbre fugare. DUMITRIU, N. I. 10. Pe fereastra deschisă de lîngă mine se zărea, ca un tablou în ramă, o parte din luciul iezerului. SADOVEANU, N. F. 143. Păi aci, puțin mai la vale, e un iezer în munte și pescuim și noi mrene și țipari. DELAVRANCEA, O. II 263.
iézer s. n., pl. iézere
iézer s. n. (sil. ie-), pl. iézere
IÉZER s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~ este un lac adânc de munte.)
IÉZER ~e n. Lac adânc situat între munți. /<sl. jezeru
iezer n. V. iazer.
Iezer n. culme în județul Muscel, desparte între ei afluenții râului Doamnei.
ĭézer n., pl. e (vsl. bg. ĭézero, rus. ézero, ózero, lac). Munt. Rar. Lac, baltă. – Vechĭ și ĭázer (bg. ĭázar) și ézer. V. ĭaz.
IEZER s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~ este un lac adînc de munte.)
iézer, iezere, s.n. – Lac adânc de munte. Tău. Ochi de mare („cum îl numește poporul”; Morariu, 1937). ♦ (top.) Iezerul, lac glaciar situat la 1.825 m alt., în căldarea glaciară Iezerul, din Munții Rodnei, sub vf. Pietrosu (2.303 m), în rezervația naturală Pietrosul Rodnei. Are o lungime de 80 m, lățimea de 70 m și o adâncime medie de 2 m. Lacul este înghețat din noiembrie până în iunie (Decei, 1981: 48; v. și Monumente, 1976: 23); Iezerul Ieudului (Salinele Turcești), mlaștină situată pe pârâul Valea Mocirii din Dealurile Maramureșului. Este acoperită aproape în întregime de stuf, în care apar ochiuri de apă. Este cel mai compact stufăriș din Depresiunea Maramureșului (Timur, 2007: 32); Iezerul Mare, mlaștină situată pe Platoul Vulcanic Maramureș, format într-un crater, în hotarul loc. Desești, la altitudine de 1.000 m și are o suprafață de 10 ha. Lacul central este de 2 ari și are o adâncime de 5 m (Ardelean, Bereș, 2000: 33). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din sl. jezerǔ „lac” (Scriban, DEX, MDA).
iézer, -e, s.n. – Lac adânc de munte. Tău. Ochi de mare („cum îl numește poporul”; Morariu 1937). Iezerul, lac glaciar în M-ții Rodnei, pe versantul nordic al vf. Pietrosul Mare, la 1.825 m. – Din sl. jezerǔ.
IEZER, masiv muntos situat în SE M-ților Făgăraș, între Dâmbovița și Râu Doamnei, alcătuit din șisturi cristaline. Alt. max.: 2.473 m (vf. Roșu). În N se leagă de M-ții Făgăraș printr-o culme joasă și îngustă (Mezea-Otic). Pășuni alpine. Căldări glaciare. Cunoscut și sub numele de Iezer-Păpușa. Rezervație naturală complexă (300 ha), unde cresc bujorul de munte sau smirdarul (plantă ocrotită), zâmbrul (relictă glaciară), piciorul-cocoșului de munte, cimbrișorul de munte ș.a.
IEZERU CAHULULUI, liman fluviatil în bazinul inferior al Dunării (Basarabia), în N brațului Chilia; 103 km2. Lungime: 13 km; lățime: 6-11 km. Ad. max.: 7 m. La ape mari comunică cu Dunărea. Lângă I. C., oastea Modovei, condusă de Ioan-Vodă cel Viteaz, a fost înfrântă, în iun. 1574, de armata otomană, din cauza trădării marii boierimi, precum și a timpului nefavorabil (ploi persistente), care a făcut ca artileria moldoveană să nu poată fi folosită.
IEZERU IGHIEL v. Ighiu (1).
IEZERU MARE, lac glaciar în M-ții Cindrel, sub. vf. Cindrel, la 1.920 m alt.; 3,4 ha. Ad. max.: 13,30 m. Rezervație naturală.
IEZERU ȘUREANU v. Șureanu (2).
Antonie de la Iezerul, sfânt preacuvios, n. într-un sat de munte din jud. Vâlcea, cunoscut ca unul din marii sihaștrii ai Carpaților. Monah la schitul Iezerul din jud. Vâlcea, în 1690 s-a retras într-o peșteră mică aproape de schit, lângă care a săpat în stâncă o bisericuță, lucrând singur cu dalta și ciocanul timp de trei ani, sfințită de episcopul Ilarion al Râmnicului. Aici a dus o aspră viață de schimnic, trăind în post și neîncetată rugăciune. Credincioșii din părțile locului și din Transilvania care veneau să-i ceară sfaturi îl numeau „sfântul Antonie sihastrul”. A murit după 28 de ani de sihăstrie, fiind înmormântat în gropnița săpată de el în piatră de lângă bisericuță. A fost canonizat la 20 iunie 1992 și este sărbătorit la 23 noiembrie.
Iezerul, schit în satul Cheia, orașul Olănești, jud. Vâlcea. A fost întemeiat în sec. 15 și refăcut de Mircea Ciobanul și doamna Chiajna în 1568. Bis. sa a fost înnoită și zugrăvită în 1715 de Nicolae din Teiuș. Aici a trăit în a doua jumătate a sec. 17 sf. Antonie de la Iezerul.

iezer dex

Intrare: iezer
iezer substantiv neutru
  • silabisire: ie-
Intrare: Iezer
Iezer