Definiția cu ID-ul 912409:
IATÁC, iatacuri și iatace,
s. n. 1. Odaie (mică) de culcare; dormitor. O rază de soare fulgeră dintr-o dată pe geamuri, printre perdele, și lumină iatacul. SADOVEANU, O. IV 238. În iatacul străin mie, celui rătăcit prin lume, două fetițe se jucau acum pe covor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 66. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț. COȘBUC, P. I 56. Și-n iatac că mi-și găsea Leagănul copilului. TEODORESCU, P. P. 535.
2. (Învechit) Pat. Turcii... Drept la murg Se repezea... Un iatac Pe el lega De stâpîn L-apropia Și-n iatac Frumos punea Tot pe Bîcul adormit.
TEODORESCU, P. P. 607. – Variante:
etác (NEGRUZZI, S. I 227),
ietác (SBIERA, P. 43)
s. n. Ietac dex online | sinonim
Ietac definitie