IÉSTA, IÁSTA adj. dem. v. iest.

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Regional; cînd urmează după substantiv are forma iesta, iasta, pl. ieștia, iestea) Acest, ăst. Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. CREANGĂ, P. 199. ◊ (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. iestui, iestei, gen.-dat. pl. iestor; (cînd are forma iesta, iasta) gen.-dat. sg. iestuia, iesteia, gen.-dat. pl. iestora.

IÉSTA, IÁSTA adj. dem. v. iest.

iésta pron. (model de flexiune 60)