iest definitie

6 definiții pentru iest

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Reg.) Acest. [Gen. -dat. sg. iestui, iestei; gen. -dat. pl. iestor. – Var.: (când urmează după substantiv) iésta, iásta adj. dem. (gen. -dat. sg. iestuia, iesteia; gen. -dat. pl. iestora] – Lat. *istus, ista (= iste, -a).
IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Regional; cînd urmează după substantiv are forma iesta, iasta, pl. ieștia, iestea) Acest, ăst. Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur. CREANGĂ, P. 199. ◊ (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. iestui, iestei, gen.-dat. pl. iestor; (cînd are forma iesta, iasta) gen.-dat. sg. iestuia, iesteia, gen.-dat. pl. iestora.
iest v. ist
iest (A șasea literă a alfabetului chirilic) s. n., pl. iesturi
IEST adj. v. acest.
iest adj. v. ACEST.

iest dex

Intrare: iest (literă; -uri)
iest literă; -uri
Intrare: iest (pron.)
iest pron.